Vrei să-ţi fiu ... de Ovidiu Oana pârâu

Vrei să-ţi fiu gând sub patima-nserării ?
Vrei să-ţi fiu cruce să mă porţi la piept ?
Sau poate val ce din adâncul mării,
Spre ţărmul tău, perpetuu să mă-ndrept ?

Dac-aş fi rău, ţi-aş fi un dor năpraznic,
Şi te-aş cuprinde-n arşiţe sau friguri.
Dar eu sunt bun şi nu va fi zadarnic,
Prinosul meu de ploaie peste ruguri.

Sau vrei să-ţi fiu o mantie, zăpadă,
Să te-nvelesc prelung şi cu ardoare,
Să las doar primăvara să se vadă,
Că dintre noi, ni s-a rodit o floare ?

De-aş fi doar nea şi-ai luneca prin mine,
Brăzdat aş fi, ca răscolit de vânt.
N-am mai rodi lăstare de lumine,
Iar seva ni s-ar pierde în pământ.

Vrei să-ţi fiu soţ plimbărilor sub astru?
Vrei să-ţi fiu lotru când apari pe cale ?
Sau vrei să fiu eterul din albastru,
Cu mine să vibrezi în saturnale ?

Dac-aş fi toate, cine să ne-oprească
Să ne încununăm cu fericire ?
Nici zodiile nu pot să se-amăgească,
Ciuntindu-ne povestea de iubire.