Ce vine şi tot vine
născând picior de apă
Călcând molatec, însă adânc solul ce crapă,
Separ simţiri tăioase ce totuşi mă înmoaie;
E inima, ce bate ca lemn pe lemn în lanţuri;
Mai tare şi mai iute, mai iute şi mai tare,
Cum tremurul ce vine din spaimă în picioare
Când soarta te cuprinde cu-ale-ngrozirii valţuri;
Din şopotul tăcerii, ca solul ce vuieşte, un şarpe sâsîit
Vestind furtună mare din depărtări, devreme,
Peste ţinut în pace, ce nu ştie-a se teme,
Mă zdruncină cutremur nainte şi-nmiit;
Pierdută-i vela-n soare, când Marea liniştită
cu valuri aţipite
Năuntru-i spumegândă, din când în când cu-n vârf
de lamă-ntoarsă;
Într-un un recif bătrân şi ciont îmi este ancora înfiptă
şi rămasă;
Îmi flutură gânduri retezate în vânt căutând haotic,
o inimă şi-o minte.
Călcând molatec, însă adânc solul ce crapă,
Separ simţiri tăioase ce totuşi mă înmoaie;
E inima, ce bate ca lemn pe lemn în lanţuri;
Mai tare şi mai iute, mai iute şi mai tare,
Cum tremurul ce vine din spaimă în picioare
Când soarta te cuprinde cu-ale-ngrozirii valţuri;
Din şopotul tăcerii, ca solul ce vuieşte, un şarpe sâsîit
Vestind furtună mare din depărtări, devreme,
Peste ţinut în pace, ce nu ştie-a se teme,
Mă zdruncină cutremur nainte şi-nmiit;
Pierdută-i vela-n soare, când Marea liniştită
cu valuri aţipite
Năuntru-i spumegândă, din când în când cu-n vârf
de lamă-ntoarsă;
Într-un un recif bătrân şi ciont îmi este ancora înfiptă
şi rămasă;
Îmi flutură gânduri retezate în vânt căutând haotic,
o inimă şi-o minte.
