marți, 1 ianuarie 2013

Niște versuri alandala… de Emil Marian

Niște versuri alandala,
Nu se leagă, nu se-asează,
Ala-bala, portocala,
Cîte-un om așa visează:

Iubita mea imaginară,
Te am mereu în amintire,
Dintr-un alt timp și-o altă țară,
Nebun după a ta iubire.

Un cer de plumb, bacovian,
Se lasă peste omenire,
Și ploua-așa, diluvian,
Peste eterna mea iubire.

Un vînt leneș cu tristețe,
În prag îmi dădu binețe,
Și-mi aduse-a tale șoapte,
De cînd te-am visat azi noapte.

Tu frumoasă între flori,
Cînd te-aud mă iau fiori
Și cînd simt al tău parfum,
Mă pierd tot precum un fum.

Of, Doamne, m-am indrăgostit,
Privește-mă, sunt un pîrlit,
Dar ceea ce nu este bine,
Este că nu mai știu de cine...

Niște versuri alandala,
Nu se leagă, nu se-asează,
Ala-bala, portocala,
Cîte-un om așa visează.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu