Nechează herghelii de nori
Îi ține vântul în buiestru
Neînșeuați, fără căpăstru,
Catran pe neporniții zori.
Copite scapără lumină,
Fulger-amnar de deznădejde.
Amarnic pogorât pe mejde,
Ciopor de tunete se-alină.
În urma lor pământul zace
Mustind sordid sub văl de clisă;
La fel, povestea mea nescrisă,
Așteaptă colbul s-o îmbrace.
Năvala-n gând dezleagă patimi,
De doruri, doruri despicate
Și măști de picuri reci udate,
Nu-s stropi, ci pur și simplu lacrimi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu