(e prea mult sânge ...)
E prea mult sânge-n fiecare rană,
Băltind pe tăietura nefăcută
Iar lutul, în genunchi, îşi urlă-n strană
Prin nefirescul ei, durerea mută.
E-nchisă poarta pentru ea în ceruri!
Sărman acest potop flămând de plângeri.
Nimic nu poate fi ca-n alte ieri-uri
Oricât îi implorăm pe draci, ori îngeri.
Cand El a spus: - "Ziditu-te-am ca mine!"
A pus şi apa vie arămie.
Vărsând-o, n-are cum să-ţi fie bine
Decât ca jertfă dată pentru glie.
Te vindeci greu şi vrei să fii ferice;
Un ciob de lut e tot o cicatrice ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu