Dor in Toamna... de Lacrimioara Lacrima

Vantul alearga incolo si-ncoace
Frunzele cad, in jur pare pace,
Vazduhul plange cu picuri marunti
Iar eu spre cer privirea-mi arunc,
Norii se misca, parca se cearta,
Dorul de tine spre tine ma poarta
Un gand desteptat in minte se-ntinde
Si nici o vorba nu-l poate cuprinde.
Doar inimioara urmeaza iubirea
E vreme de vise ce-mi deschide gandirea
E toamna afara si frunze plutesc
In aer danseaza, pe jos se-odihnesc,
Crengute se-ndoaie, frigu-i stapan,
Boabe de struguri stau toti pe ciorchin
Multe fructe sunt in pomisori
E toamna bogata, oamenii au spor,
Sa le culeaga, sa le puna-n camara,
Tot ce s-a copt pe timpul de vara…
Gradinile sunt bogate-n legume
Atat de frumoase, le stii dupa nume,
Simt pe sub pleoape lacrima uda
Vrea ca sa iasa, pe-obraz sa se scurga
De vina-i ploaia, frunza cea vesteda?
Dar stiu iubirea nu mi-este umeda…
*
Vantul zboara iute, astampar nu are,
Doru-i vinovat de-a mea intristare
Trandafirii lasa parfum de iubire
Crizanteme albe n-au timp de uimire,
Bruma argintie precum o cununa
Se lasa pe ele, pe rand cate una
Asa precum dorul se-aseaza in suflet
Gonind de pe fata o urma de zambet
Tu ca ma iubesti, gandesti iar la mine,
In toamna maiastra sunt iaras’ cu tine
Soare se-ascunde undeva prin nori
Noi ne adoram, ne iubim cu dor in fior…
Pasarile toate in stol pleaca, pleaca,
A noastra iubire sta si nu ne-ntreaba
De ce sa-ntrebe daca e trainica
In orice vreme este romantica
O iubire-nfrigurata incalzita-n glas duios
Marea e involburata de valul cel furtunos
Tarmul il atinge iute, nimeni nu e la mal
Dragostea exista-n toamna, ne-acopera c-un voal,
Al fericirii ca noi suntem impreuna
De cu ziua pana-n seara, pan’ la rasarit de luna
Noaptea, raza de argint ne uneste-n vise dulci
Dorul meu tace, adoarme, il mangai, cu tine il culci…