ce dor îmi e de tine
nu poţi avea habar!
de steaua ţi se stinge
lumina-i în zadar…
sunt puntea răsturnată
ce prinde malul tău,
cu braţul drept tomnatic
spre sufletu-ţi de zeu
avand sprijinul stâng,
înfipt în duhul meu…
lumina se-nfiripă
de îmi întorci privirea
cu-a timpului aripă
înăbuşind pornirea,
căci sufletu-ţi e liber
şi zborul te înalţă,
stingându-ţi paşii-n iarnă
te pregăteşti… de viaţă
e timpul veşniciei
în trupul nemuririi
conştiinţa o să-nvie
treziţi de legea firii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu