Toamna m-a intrebat…. de Lacrimioara Lacrima

Toamna m-a intrebat
Prin frunzele-i ce cad
Daca n-ar fi pacat
Iubirea sa n-o am,
Palida e natura
Vantul o clatina
Si numai dragostea
E mai puternica…
Crengile din pom
Triste se scutura
Ploile din nor
Ochii imi bucura…
Prezenta ta
In al meu gand
In viata mea
E dulce cant…
Toamna ma intreaba
Caci nu este muta
Raspund si te cheama
Cu dorinta multa…
Razele de soare
Tacute, acum planse
De picurii de ploaie
In umbra lui ascunse…
*
Toamna m-a intrebat
Prin ceata atat de deasa
Iubirea de ti-am dat
Cand pomii-usor ofteaza
Prin bantuirea toamnei
Eu te iubesc cu foc
Iar bratul dragostei
M-atinge peste tot…
Nici pletele-i de vant
Nu-mi ravaseste dorul
In vise ma aprind
Pasari acum-si iau zborul
Spre vremuri calduroase
Tu, tainic ma mangai
Fioru-mi genereaza
Privirea ta dintai…
Zana cu aur plina
Straluce si colinda
Intr-o rece lumina
Tristete imi inspira
Dar nu o las deloc
Ca sa ma napadeasca
Iubirea-si face loc
Ca s-o inlocuiasca…
*
Am invatat sa strang ploile toamnei in mine spre a le intelege, am impartit tacerea mea fiecarei frunze care mi-a umezit privirea prin suflul neastamparat al vantului…ce a obligat-o sa cada neajutorata,…am admirat nuantele de culori ravasite visand sub cerul impovarat de nori,…respirand aerul gandurilor mele…alaturi de tine…