*** de Lia Neamt

Merg rătăcit în propria mea prezenţă
încolăcindu-mă pe urme rămase
printre mugurii pleoapelor născătoare
de seninătatea ascunsă în ceaţă.
Merg căutând în umbra sentimentelor
lepădarea de blestemele aprinse
de nişte tainici nimicuri pentru nimeni
care inundă fără rost focul iubirii.
Merg sădind prin sămânţa rugăciunii
răsăritul care ne să întoarcă
mângâierea clipelor îngheţate
de nedorinţa botezată dorinţă.
Merg rătăcit în propria mea prezenţă
împins de amintirile din istorii
cu rezonanţa unui poem în cântec
şi nu am taine în propria mea absenţă.