În Cartea Toamnei am adormit la pagina numărul 20 …
Scufiţa Roşie a adunat în coşul de nuiele albastre
baloane de săpun din preaplinul anilor secunde
poarta din lemn de suflet a cetăţii timpului
s-a deschis în ochii rotunjiţi de lumina celor trei licurici străjeri
urletul lupului aţipi sub clinchetul stelelor
rămase din vară în colţul d
in partea de apus a grădinii cu meri
soarele se aşeză pe umărul drept sub aripile îngerului-umbră
respirând aerul alb al liniştii ce adia Cuprinsul
vârtejul din vreascuri roz de gânduri, tulpini verzi de lacrimi,
petale aurii de cântec, aripi vesele de fluturi, rotocoale albastre de nori,
a blocat acul busolei vânătorului în dreptul punctului cardinal
al răsăritului unor zori cu ploi din flori de argint
…
nopţile triste ale corbilor au alunecat în hăul dimineţii de dincolo de Sfârşit
În Cartea Toamnei m-am trezit la pagina numărul 22 …
copilul curcubeu socotea pe degetele mâinii drepte diferenţa
dintre secundele albe şi păsările albe ce tiveau cerul arămiu de septembrie
în oglinda timpului priveau baloane albastre, mingi roşii, speranţe verzi …
- Bună dimineaţa, vis!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu