Tăcere în oglindă - de Constantinescu Elena Iuliana

Oglinda .
Îmi privesc gândurile
Și răsfoiesc cu degete tremu
rânde
Filă cu filă din tot ce a fost până acum în cartea vieții;
Cine mai știe să citească?
Rând cu rând,
Și nu pe toate de odată!
Or fi ele toate?
S-o fi pierdut pe undeva anonime?
S-au de teamă că nu le ascultă nimeni stau ascunse?
Tăcerea.
Când privirea mea vorbește
Și gândurile mă privesc cu neîncredere
De undeva din mintea mea,
Un mănunchi de fiori coboară-n galop
Și mă roagă a-mi lasa inima mângâiată
De flăcările lor vii;
Nu am putere să spun nimic
În mine ard cele multe
Pe care le las să mă cuprindă
Din focul ce mistuie privirea;
Tăcere profundă.