marți, 25 septembrie 2012

Toamna - de Constantinescu Elena Iuliana

E toamnă,
Se scutură ultimii stropi de lumină
În aroma gutuilor;
E multă bogăție,
Grădinile sunt dulci,
Copacii par de miere
Și fețele lor se întorc spre pământ;
E toamna cea bogată,
Când totul a prins culoare și farmec.
Iar viața toamnei pare o vâlvătaie de aur
Înecată de culori,
Şi miresme puternice,
Ce deșteaptă întreaga suflare din monotonia verii;
E toamna cea frumoasă..
Care în noaptea clară,
Își poartă veșmintele cu fală,
Făcând să strălucească stelele
Aprinse pe o pală de aer;
Toamna își poartă paleta de culori
Dând strălucire,
Și-i place toamnei să se joace,
Să picteze,
Și asortează cerul
Cu nuanţa arămie a ochilor ei;
În joaca ei cu vântul și ploaia
E ca și cum ar stropi cerul cu puțină cerneală,
Ca apoi să se ascundă în alte colțuri ale lumii;
Jocul ei curând luând sfârșit,
Ea va pleca în lumea largă
Lăsând să o dorim până la anul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu