chiar azi,
palmele pentru ce sunt două,
ochii asemenea,
te poartă mai bine două glezne,
chiar dacă pe-un călcâi îţi duci
slăbiciunea,
până la capăt?!
inima e doar vamă,
zilele acestea chiar n-ai cum
să-ţi mai păzeşti de unul singur
sufletul...
sunt destule doruri de ducă,
uşi,ferestre şi amintiri,
îşi tânguie culorile.
mâine e mereu o nouă figură de stil
care nu-şi mai găseşte locul
de semănat prezentul
"prea târziu", a înrămat iubirea
în care aş fi reuşit să cred
fără să pun întrebări
cum ar fi...
câte două din unele,
doar unele din cele care nu pot fi
în-doi-te
de unul singur!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu