Te-mbraci în straie colorate
Şi cu răbdare ţi-ai pictat pe faţă
Un zâmbet ce în veci nu se mai scoate
... Şi te transformă-n ochii lumii în paiaţă.
Prin bluza largă, descheiată jumatate
Cine mai vede printre nasturi roşii
Că ai o inimă ce pentru oameni bate...
Toţi râd şi nu îţi văd decât galoşii.
Cu pensule-ai întins sub ochi culoare
Ce albă,lucie ascunde doar tristeţe
Cine mai vede printre giumbuşlucuri oare
A ta privire plânsă şi a ta nobleţe.
Pe-o scena îmbrăcată-n superficialitate
Te-mpiedici provocând mulţimii hazul
În spatele cortinei însă cruda realitate
Nu râsul îţi provoacă, ci necazul.
Ciudat destin, s-alegi aşa un sacrificiu
Să treci în straie colorate,trist, prin viaţă
Şi-o lume-ntreagă făcând haz de-al tău supliciu
Să nu-nţeleagă cine e de fapt paiaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu