de morţi de frunze ninse din înalt
un roşu ce-i desprins parcă din soare
se mută-n mirişti puse pe asfalt
trecute prin culori de curcubeie
la vremea rânduită prin vecii
se scurg clădindu-şi moartea în bordeie
în ritmuri de funeste simfonii
apoi se înfrăţesc ca-ntr-o pocladă
ţesută de un meşter inocent
linţoliu pentru lume pus să-l vadă
într-un sfârşit de toamnă decadent
cât timp mă străduiesc ca prin cuvânt
să plâng această tristă adunare
apar în zbor rafalele de vânt
valsând parcă în marea de culoare
şi-mi lasă adiere în ureche
- nu plânge că se duce timpul cald!
căci frunze în culorile pereche
renaşte-vor în tonuri de smarald
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu