Să nu pleci niciodată din inima mea,
dragoste de viaţă!
Eu te respir în fiecare minut,
înveşmântată în sentimente colorate…
Azi am găsit pe stradă
un trifoi cu patru foi,
dar mi-am spus
că nu am nevoie de semne
pentru a mă simţi norocoasă.
Îmi sunt de-ajuns minunile elementare:
braţul lui, pe care mă odihnesc
ca în leagănul de acasă;
ochii pereche,
ce ni se îngână în poeme fără glas!
Nopţile de jar
şi zilele, când număr orele
până să-i sar la piept…
Îmbrăţişarea de familie,
copilul nostru cu privirea mirată,
unindu-şi degeţelele
în formă de inimă rotundă,
cuvintele magice: “pe vecie”…
Mama…pe care o iubesc astăzi
mai mult decât oricând,
şi căreia îi mulţumesc
că m-a învăţat
Tatăl nostru şi Sfânta Cruce!
Că mi-a dat viaţă,
ca să dau viaţă!
Mărul roşu, parfumat,
din care muşc
porţii lacome de toamnă…
Am noroc: sunt aici,
în formă de om,
trăiesc minunea de a fi
şi de a visa, cu ochii deschişi
către soare!
Iar acestea sunt, dragii mei,
minunile elementare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu