mai stai doar cu mine
o noapte măcar,
mă simt mai bogată
c-o viaţă,
să-ţi mângâi tot trupul
chiar…fiind în zadar,
zidind clipa-n mine
când moartea mă-ngheaţă.
rănită în suflet
tot caut iertare,
cuvinte mă dor
sunt vârf de cutit,
otrava din vorbe
pândeşte-n cărare
sub pasul de om
naiv şi tocit…
în suflet nu-i loc
de tine, mă iartă !
aştept în tăcere s-alerg
printre sfinţi,
privind cum suspină
un petec de hartă
sub zâmbetul strâmb,
ce-l strecori printre dinţi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu