Pictura din tavan
e-atât de veche
şi de zgâriată
că poartă-n ea
parfum de altădată
tangou pe care
l-am dansat cândva pereche.
Dar fantomatice
rescrieri din trecut
dau peste vreme
adieri de simfonie
e-n noi
atât de ieri şi de demult
că aşteptarea
e de-a pururi vie.
Tu şterge lin
culorile ce-au fost
şi dă-le străluciri de-odinioară
prezentul
nu-i sortit încă să moară
şi mâine
încă îşi mai are rost.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu