Cum se lasă floarea de petale,
Ca un rug de flăcările sale-
Vreau să ard în focul cel nestins!
Cuprinde-mă, ca Aerul de vânt,
Cuvântul meu, cel mai presus de vreme,
Lumina risipită în poeme
S-o dăruiesc de-a pururi pe pământ.
Cuprinde-mă, în necuprinsul Tău,
Cu adevărul Dragostei mă umple,
De tăcere să nu-mi pară rău
Când va fi vreodată să se-ntâmple...
Vreau să ard în focul cel nestins!
Cuprinde-mă, ca Aerul de vânt,
Cuvântul meu, cel mai presus de vreme,
Lumina risipită în poeme
S-o dăruiesc de-a pururi pe pământ.
Cuprinde-mă, în necuprinsul Tău,
Cu adevărul Dragostei mă umple,
De tăcere să nu-mi pară rău
Când va fi vreodată să se-ntâmple...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu