La înmormântarea ta nu pot să vin,
Nici nu e loc de-atâta gură-cască,
Îţi voi stropi mormântul viu cu vin,
Dumnezeu din Cer să-l mântuiască.
Acestui timp nu-i sunt stăpân, ci slugă
Şi tu i-ai fost, durerea să-ţi ajungă!
Genunchii mei sunt pregătiţi de rugă
Când or să bată clopotele-n dungă.
Din an în an tu mori tot mai puţin
În amintirea noastră vinovată,
La înmormântarea ta nu pot să vin,
Dar mi-e acolo Poezia toată!
Atâta doar te rog, când o să-mi fie
Plecarea întru ultimul meu drum,
Tu, Iancule, să-mi vii la liturghie
Şi să îmi cânţi din fluierul postum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu