îi caut frunzei epopeea
când plouă toamna tremurată,
de aş găsi hyperboreea
m-aş stabili pe acea vatră…
aş întâlni stramoşii dragi
ce-s frământaţi cu lutul sfânt
ne verse ce-au strâns în desagi…
cunoaşterea, pe-acest pământ
să lumineze-a noastră cruce
ne dea un somn mai liniştit
şi re’nviind viaţa cea dulce,
ne-am aşeza…unde-am trudit
de-ar fi la noi locul cel sfânt
înseamnă c-am strâpit toţi hoţii
şi ajutaţi de-al frunzei cânt
ne-om invia pe rând, toţi morţii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu