Te îndrăgesc mereu cu gândul
Iubindu-te mereu în vers
Şi te zăresc paşind iar prundul,
Doar umbra ţi-o mai urmăresc.
Gânduri aleargă într-un foc
Mărşăluind, ieşind din fire
Se pregătesc de-un ultim joc
Mai pătimaşi, stors din iubire…
Când suferi, zborul pare grav
Te perpeleşti în jar de dor
Eşti pe un lac, nufar bolnav
În boarea serii…trecător.
Te îndrăgesc în gând şi-n vise
Ce le înscriu într-o misivă,
Iar faptele nu sunt promise
Ţâşnesc din inima-mi deschisă.
Când te citesc, te îndrăgesc
Te răsfoiesc şi sărut cartea,
Pe braţe, mi te răvăşesc
Nemaivoind să vină moartea.
Mă văd in faţa nemuririi
Zăresc scânteile în vânt,
Te mirui... din miezul iubirii,
Îmi dai puteri, să pot să cânt…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu