În toamnă... de Cătălin Codru

În toamna murim, ducem vântul în spate,
În toamna ne ducem, în tomna cădem,
Trăim până-n toamna, rodim, până-n toamna,
Iubim tot ce-I toamna căci toamna suntem.

De n-am fi noi toamna... ce viaţa am duce?
Să fii repetent... până-n toamna de viaţă...
Ţi-ai strânge din muguri... ţi-ai plânge din frunză?
Ai arde în vara... şi-n toamna... n-ai fii.

În toamna e aur crescut drept din frunze,
În toamna-I aramă... strigată în zbor,
În toamna mea-i cântec... plâns de meduze,
În toamna să mor... să devin zburător...