Hainele străzilor târzii
miros rânced, a septembrie.
ca un déjà vu de ploaie
cu blana zbârlit ruginie.
Atât de frumoasă a fost
toamna iubirii noastre
încât s-a casatorit toată strada…
acum se divorțează.
Mi-e umedă ziua și scurtă
plină de picuri gri cald
înfășurată cu frunze moi
zbătute, cocleli muribunde.
Uff… iar s-a înfundat scurgerea
mă pun pe treabă și descopăr
resturi de vară putrezite
ce-mi obturează iarna.
Sufletul ticăie lânced
a anotimpuri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu