M-am urât că-n braţele tale am respirat libertate.
Eu însămi îmi condamn sălbaticu-mi suflet să fie stingher…
Am respins de la pieptul tău raze de soare, am ales ger.
Mie însămi îmi place să trăiesc în tristeţe
Atâta timp cât resping ochii-ţi plini de blândeţe!
Mie însămi îmi râde în faţă viaţa
Şi prind în suflet amurgul, în loc să prind dimineaţa!
Pe mine mă omoară verdele crud
Pentru că nu vreau să simt, nu vreau să aud.
Pe mine mă trimit paşii nemăsurat de departe
Pentru că nu fac diferenţa între ZI şi-ntre NOAPTE!
EU, MIE, (PE) MINE…pronume personale…
Nu-mi dau nici libertate, nici viaţă şi nici soare!!!
Am respins de la pieptul tău raze de soare, am ales ger.
Mie însămi îmi place să trăiesc în tristeţe
Atâta timp cât resping ochii-ţi plini de blândeţe!
Mie însămi îmi râde în faţă viaţa
Şi prind în suflet amurgul, în loc să prind dimineaţa!
Pe mine mă omoară verdele crud
Pentru că nu vreau să simt, nu vreau să aud.
Pe mine mă trimit paşii nemăsurat de departe
Pentru că nu fac diferenţa între ZI şi-ntre NOAPTE!
EU, MIE, (PE) MINE…pronume personale…
Nu-mi dau nici libertate, nici viaţă şi nici soare!!!
05.09.2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu