mâhnit, autumnal
și suicidal pe alocuri
copacul din faţa ferestrei mele
se străduieşte să-şi ajusteze ţinuta
urmând tendinţa Toamnă 2012
ruginiu, galben-pai
și dezgolit. Cât mai dezgolit
saxofonistul din colţ cerşeşte romanțios
își umflă obrajii si tremură jalnic
iar trupul firav i se mulează pe sax
cântă în ploaie
cu ochii închişi
visându-se probabil pe Broadway
suflă de dimineață încontinuu
treaba lui
într-o zi vor exploda
şi el şi instrumentul
îi vor aduna bucăţi de pe asfalturi şi ferestre
apoi vor îngropa om şi saxofon
într-o groapă comună
așa cum au îngropat-o pe madama de la cinci
cu pisica ei
n-am reuşit să aprind focul
ceaiul mi s-a răcit
mâna mi-a îngheţat pe creion
stau aici, tremurând
fără tine, mult prea mult fără tine
scufundată in scheme și ecuații
încercând să inventez
o unitate de măsura pentru dor
însă, nu mă pot gândi la altceva
decât la faptul că nu eşti lângă mine
când mâinile îmi sunt îngheţate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu