colcăie de păcate
neîmplinite demult.
Lanțurile gleznelor
pulsează de libertate
în fiecare, ruginită, za.
Comuna primitivă
ne-a inventat focul
să putem arde strașnic.
Avem palmele tocite
de bataia pasului pe loc
în așteptarea sentinței.
Capul plecat
are un singur gât viu
în bătaia puștii.
Norii nu sunt solizi
ci alunecarea perfidă
spre fierbintele iad.
O să murim zadarnic
așteptând să ne cânte
rugina verde din balamale.
06 09 2012
ȘTEFAN OANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu