Zavoianu Vali - Scâncet de porţi

În înserare scârţâie-o poartă păgână
Şi-n al ei scâncet lasă către stradă
Să iasă doi bătrâni ţinându-se de mână
Păşind cu greutate să nu cadă.

Vor sta acolo ore-n şir în aşteptarea
Care le-mbracă fiecare seară
Ridică frunţile pe rând cătând în zarea
Ce se întunecă-n dâre de ceară.

Aşteaptă stinşi şi toropiţi de atâta dor
Copiii lor ce sunt aşa departe
De ar mai trece odată pragul casei lor
S-ar lua de mână liniştiţi spre moarte.

Voi cei ce mai aveţi părinţi pe acest pământ
De auziţi scâncet de porţi păgâne
Spre casă alergaţi purtaţi de al serii vânt
Să-i luaţi în braţe c-atât le rămâne.

27.02.2012, Zavoianu Vali