Radu Adrian Gelu - Iluzie şi amintire...

Iluzie, odată-mi adusei speranţă,
Când şi visul era-n lungă vacanţă,
Crezând că-mi schimbai destinul,
Şi al intrării-n Paradis buletinul...

Nu înţelegeam de ce aşa directă,
Căpruia privire-ţi lucea perfectă,
Ca aştrii iubirii dăruiţi numai mie,
Cu răsăritul de şansă-n armonie...

Dăruit-ai dragostea inimii pustie,
Cu vise şi doruri plutind-n agonie,
Deschzându-i acea aortă fragilă,
Scriind-n cartea iubirii o nouă filă...

Pierdut-n amorul rugului arzând,
Devenii vis fixaţie şi acelaş gând,
Ocupând aorta toată-n amintire,
Lăsat-ai izvor lacrimă-n clipocire...