De-ar fi sa-ti daruiesc ceva… de Lacramioara Lacrima

De-ar fi sa-ti daruiesc, ceva in viata ta,
Ti-as oferi din cer, o mica, blanda stea,
Sa-ti lumineze calea, simtind iubirea mea,
Si ea sa te-nsoteasca pe unde vei umbla
Sa ai doar bucurii, sa fii mereu iubit,
Necunoscand durerea si sa fii fericit
Apoi, ti-as darui din piept inima mea
Tu s-o pastrezi acolo, acolo, undeva
Sa nu fie ranita, de rau sa o pazesti,
Macar pentru o clipa sa vrei sa o iubesti…
Caci, zilele se duc si poate fi pacat
Sa nu cunosti iubirea, iubind cu-adevarat,
Iubirea dainuieste in sufletul cel care
Nu cere dar tot da…fara de intrebare…
Te cheama mai aproape sub soapta sufleteasca
Speranta plamadita ca fin sa te iubeasca….

De-ar fi sa-ti daruiesc ceva, doar pentru tine
Fara a sta pe ganduri…ti-as da un strop din mine
Un zambet, un sarut, o calda-mbratisare
Sa-ti poarte mangaiere in clipe de-ntristare
De ti-ai dori mai mult…deloc n-as ezita…
Ti-as darui ce am…cu toata dragostea
Sa nu uiti niciodata ca cineva, candva,
Zi dupa zi, gandeste…la toata fiinta ta
Si chiar de niciodata nu te voi intalni
Tu vei ramane vesnic in mine si vei fi
Acelasi suflet drag ce-atunci l-am cunoscut
O vreme peste timp…si-un joc ce-a inceput
Un joc nevinovat in versuri si in glume
Habar chiar nu aveam…de tine, de-al tau nume…
Cand ploaia-mi pregatea atatia picuri reci
I-ai transformat in vals, prin viata mea sa treci

Dar vremea a trecut, mereu te-am cautat,
In vise scaparate, clipe de neuitat,
Momente ce au curs, in mine, le ador,
Ce n-am crezut nicicand ca imi vor da fior
Ceva neinteles, ceva necunoscut…
Ceva maret dar simplu…cum de a aparut?
Asa este iubirea…soseste nechemata
In suflet iti patrunde si in faptura toata,
Avant spre nemurire, nimic nu-i nascocit
Zburam spre fericire, iubind ca ne-am iubit,
De sunt intunecata prin tine luminez
Alung umbre din jur…cu totul te urmez
Si ne iubim mereu, ne scufundam, plutim,
Iubirea ne-nfasoara, ce mult o pretuim
De-ar fi sa-ti daruiesc ceva, ceva anume
Iubitule, ti-as da…orice sa-ti fie bine…