Precum aveau cele domniţe,
Peţite de prinţi ,
Păzite de părinţi,
Dochia a lor stăpână,
Avea cei mai mândri ochi
Jinduiţi, iubiţi,
Dar de nimeni stăpâniţi
Până ce un nor,
Vrăjit de-acest bujor,
Cu buze de frăguţe,
Faţa sidefie,
Peste chipul adormit,
Pe un pat de flori,
După asfinţit
Uşurel, uşor,
S-a înstăpânit,
..............................
Şi Dochia-şi purta turma şi cânta,
Glas de mierlă dulce pentru mieii noi,
Noaptea surâdea şi un domn visa
Sub formă de nor
Ce o-mbrăţişa a uşor...
Şi-a adus pe lume
În noapte cu plină lună
Mândrul Dragobete,
Cel ce pupă fete,
Dar cu voia lor-
Nu fura, doar săruta,
Dragostea aşa-ncepea!
Mândrul Dragobete,
Cel iubit de fete,
Păr de abanos,
Ochi de iarburi crude
Miere-n glas
Şi foc pe buze!
..............................
Părea venit din altă lume-
Şi cei bătrâni se minunau,
Fiu al muntelui vrăjit-
Din fluier le cânta neostoit!
A dispărut după o vreme-
Muntele l-ar fi chemat
Să-nveţe şi mai multe despre oameni
Şi...despre sărutat!
Multe i-a spus despre natură,
Cu taine l-a împrietenit
Şi cobora din nou din munte,
Când venea vremea de iubit.
Întors în lumea mare
Primit era precum o sărbătoare!
..............................
Sub jurământ
Cânta vrăjit,
Despre fete şi băieţi
Şi despre iubit!
Şi astăzi îl găseşte
Oricine îl doreşte!
Dragobete, drag la fete
A mai lăsat pe pământ
Floarea numită ,,năvalnic,,
Ce vindecă năpraznic
Şi de vrăji, şi de descânt!
Fetele în sân o poartă
Cu gândul că-ntr-o zi
Şi la ele va veni!
Dragobete, Dragobete!
Drag la feciori şi la fete!
23 02 2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu