PRELUNGIRE de Lore Moișan

Renunță măcar la orgoliu,
Îngroapă-ți tăcerea-n tăceri
Lângă focul viu din șemineu
Umilința te las să îmi ceri!

Mai adu-mi o sticlă de vin,
Mai toarnă-mi din nou un pahar,
Mai schimbă o piesă din stil,
Mai lasă-ți o iarnă măcar!

Lasă-te pradă întunericului,
Poți, totuși, s-aprinzi un lampadar
Trăiește momentul cu mine,
Mai fă-mă uneori să tresar.

Mai bate-n surdină un clopot
Pământul ne este mai sfânt
Când îl aud, mereu bat cuvinte,
Mereu sărbătoare îți sunt.

Te fac uneori să mă simți,
Te las deseori să mă pierzi,
Pulsul din sânge să-ți fiu
Să văd cum păgân te-alarmezi.

Îți sunt credință, îți sunt disperare,
Îți sunt orgoliu, îți sunt adevăr,
Știu, sunt un fulg în raza ta de soare
Tu ești răsăritul, eu apusul mereu.

Tu faci s-apară stele,
Eu pot mai ușor să le sting
Cu cât mă urăsc eu pe mine,
Cu plus infinit mă admiri.

Mai toarnă-mi o cană cu vin,
Prefă-te că uiți de măsură,
Ajută-mă muză să-ți fiu,
Ajută-mă să-ți fiu călăuză!

10.02.2013