Iartă-mă, mamă,
Brațele-mi uscate
Nu au puterea legământului
Ce ne-ai fost tu aievea!
Iartă-mă, mamă,
Pentru obrazul pistruiat
De plânsul vântului
Rătăcit în lume!
Iartă-mă, mamă,
Dacă poți,
Și gândește liniștea
Albă, curată, a lacrimilor
Adunate pentru tine
Într-o surdă pocăință.
"Iarta-ma, mama!"
RăspundețiȘtergere