De mi-am zidit in suflet vesnicia
Si imi doresc sa pot sa-nvat a fi
E pentru c-am simtit nevrednicia
In fata celui ce-ntai ma iubi..
Bolnava-mi pare-acum o viata goala
Si chinul unui dor nemarginit
Iar visul e strivit sub pasi de smoala
Pe cand picioru-n alb este vopsit
Si-apoi ce am sa fac in consecinta?
Cand rastignita sunt c-am indraznit
Sa-nalt iubirea la rang de credinta
Cladind altar din clipe ce-am trait?
-Cand nu-l plantezi,cum poate creste pomul?
Cum poti ramane viu,de nu traind?
Neimplinit va fi pe viata omul
Ce judeca pe-un altul nestiind.
De-am suportat mai mult decat pot duce
Si-am oferit mai mult decat primit
Zambetul meu uitat sa mai straluce
Pe buzele Luminii a-nflorit...
Nu stiu de viata va fi doar o cruce
Dar n-am sa cer nicicand ce nu pot da
Chiar daca iadul clocoteste-n sange
In veci n-as vrea a fiu altcineva!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu