Mi-aș răsturna gândurile
În prăpastia din creierul
Norilor.
Mi-aș paște toate liniștile
Pe câmpiile goale din verde
De curcubeu.
Mi-aș ucide privirea goală
Răstignită pe pereții reci
Din timp.
Of și ce-aș mai dormi…
Să mă trezesc apoi, limpede
Și curat de mine.
27 02 2013
ȘTEFAN OANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu