Lăsați-mi cai să pască pe imașe,
Lăsați-mi caii să moară de bătrâni,
Nu-i mai tratați cu gânduri ucigașe,
De când și peste îngeri v-ați făcut stăpâni ?
Le-ați dat căpăstru,i-ați dotat cu lanț,
Iar libertatea au primit-o doar în rate,
Iar când aveți câte o gaură-n bilanț,
Îi băgați în abatoare și-i faceți preparate.
Vouă nu vi se pune nodul în gâtlej ?
Și nu vă îngheață sudoarea pe spinare ?
Cât mai asasinați galopul din manej ?
Și pâna când mai jugulați iubirea în abatoare?
Lăsați-mi caii să șuiere pe nări,
Să amestece nisipul cu palele de vânt,
Să-și piardă trapul pe tainice cărări
Și când vor vrea să intre, singuri, în pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu