acolo obişnuia să-mi stea inima
când îşi râdea de mine
ocoleşte uşor pleoapa dreaptă
n-are să te ţină
de mult prea mult uscată lacrima
nevăzut orizontul pe care îl sădea primăvara
şi scoica
acolo doarme începutul sărat
al fiecărui val
şi sunt eu
cu fiecare amăgire pe care o petrec
mai şoptit,mai doinit,
glezna stângă
talisman te poartă din noapte în zi
duminica martor de spovedanie
dacă ar sta timpul
şi lumea
la degetul mic
nu ştiu cărei vieţi
VeSMe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu