Ca fraţii! de Cătălin Codru

Şi tu... Ioane, unde-ai fost?
Ori n-ai ştiut că nu ţi-e bine?
Îţi şade-n stare... s-o duci prost?
Să râdă cei mişei... de tine?

Marine, Gheorghe... unde sunteţi?
V-aţi lenevit cumva şi voi?
Aţi încetat să vă mai plângeţi?
Ne socotim cu-aceşti ciocoi?

Dar voi... cei care staţi în case?
Voi mai răbdaţi... voi mai puteţi?
Ne e trădarea până-n oase,
Nu o simţiţi... nu o vedeţi?

Hai să ne fim din nou ca fraţii!
... Şi pâinea să ne fie... pâine!,
Să-ne-adunăm de-acum cu toţii!
Să facem noi din azi un mâine!