Ochii mi-au devenit maini
alunec pe unsoarea noptii
in inima
podeaua cresteaza dureros linia vietii
in locul luminii
picioarele cauta echilibrul
simt gura amara muscand
din calcaiul iadului
dar cum altfel as putea dori inaltimea
unui colt de rai?
compasul clipei impunge carnea
pana la sange
legand gleznele unui vis titanic
zamislit intr-o imbratisare dorita
etern...
sufletul isi piaptana umbrele
le scutura-n abis
numai umbra ta sta infipta rebel
colorandu-mi alb
merele ce cad pe pamant
cu suras de copil
ti-am lasat o poarta deschisa
la intersectia fatala
intre eul tau si tu-ul meu
nu mai e cale de-ntors
am redat mainilor ochii mintii
cerul si-a schitat zambetul
in privirea ta
eu am inviat in cantecul de azi
murind in lacrima de-aseara
plang trandafirii...
viata noastra e inca nescrisa
Versurile coplesesc prin idealismul si intensitatea dramatica a pasiunii si a emotiilor.
RăspundețiȘtergere