Să-ți închidă fereastra,
O creangă albă
În geamul tău să bată…
Tu să nu dormi!
Să-mi urmezi gândul
La marginea luminii,
Să mă privești ca pe-o petală
Din contur albastru,
Să mă stropești cu roua lacrimilor tale
Și-apoi, tăcerea din cuvinte s-asculți înfiorat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu