Chiar daca n-am avut de-ales
In trenul vietii, ca fiecare,
In orice statie am oprit, oricare...
Ele au fost nenumarate
Cu bucurii, durere, presarate,
Am poposit dar am luptat
Si n-a contat c-am indurat…
Am cautat o statie a fericirii
A dragostei si a iubirii
Mereu daca acolo am fi
Esenta vietii poate ca am sti…
C-asa e trenul cel al vietii
Calatorind din zorii diminetii
Tot incercam ca sa ne fie bine
Si sa ne bucuram de asta lume.
Cea mai frumoasa statie
Ce este, a fost si o sa fie
E statia iubirii cea mareata
Ce-aduce implinire in a ta viata
De nu o cauti si de n-o gasesti
Degeaba atunci calatoresti…
In ea,norocul este impletit,
Daca iubesti, la randu-ti esti iubit.
Atata dor si bucurii…
Acum iubesti, ce fericit poti fi,
Cu flori si sentimente-i construita
In fiinta-ti ce se vrea iubita
Si vrei sa daruiesti ce ai mai bun
Uitand de greul intampinat pe drum.
Iubindu-te pe tine, deodat’am inteles
C-a mea calatorie a capatat un sens
Voi mege pan’ la capat si nu ma voi abate
Acolo vom ajunge, indiferent ce-am face.
Esentialul este daca insa am iubit
Si cu speranta-n suflet de am calatorit…
Caci trenul vietii merge inainte
De coboram, urcam, in jur sa luam aminte.
Cand calea lui de-i lunga si anevoioasa
Intotdeauna s-arati ca tie mult iti pasa,
Viata e numai una, calatorind prin ea,
Sa lasi numai de bine privind in urma ta.
La capat sa iesim cu amintiri frumoase
Cu fruntea noastra-n sus si suflete duioase,
Valiza de valoare cu sarg alcatuita
Calatoria-n timp sa fie asa placuta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu