De-ar fi sa pleci… de Lacramioara Lacrima

De-ar fi sa pleci far’un cuvant
Sa uiti de mine si ca sunt
O fiinta care te asteapta
Cum isi doreste insetatul apa
De-ar fi deodata tu sa pleci
Zile ar deveni mai reci
Intunecate noptile…
Nu ar cuprinde visele
Cerul se va-nnora pe loc
Soare pe el n-ar exista deloc
Si ar ploua asa-nestire
Privandu-ma de acea iubire
Ce pana ieri m-a fermecat
As plange daca ai plecat…
“La revedere” sa nu-mi spui
Sa lasi durerea dorului…
De-ar fi ca a ale tale ganduri
Asa ca-n repetate randuri
Sa nu mai vina la-ntalnire
Te rog frumos sa-mi dai de stire…
Atunci eu as vorbi cu vantul
Sa-ti schimbe indata tie gandul
Si as sopti marii albastre
Sa tina-n val iubirea noastra…

De-ar fi sa pleci din viata mea
Un bun ramas atat as vrea
Sa nu pastrez in amintire
Acel regret de parasire…
Ca floarea n-ar avea culoare
Dar nici parfum si nici petale
In suflet ar fi numai iarna
Cu frig si gheturi de arama…
Iar ingeras n-as mai avea
Ca sa-mi aduca linistea
Cu glasul tau ca de izvor
N-am sa ma mai trezesc in zori
Din ochi o lacrima ar curge
Si inimioara mi s-ar frange
Zambetul meu n-ar aparea
Daca-ntr-o zi tu vei pleca…
Dar n-ai sa pleci ca n-ai putea
Tu fara mine a visa…
Atatea zile stau-nainte
Sa ne iubim asa fierbinte
Bine-i ca esti si ca existi
Ochii mei nu mai sunt tristi
Ramai, ramai, sa pot zbura
Aripi mi-a pus dragontea ta…