Ca doua fuioare,din raze de soare,
Coditele lungi ti le-ai impletit,
Din fire de aur,din par poleit,
Si-n ele ti-ai prins cate-o floare.
In urma ta merg,ma simt ametit,
De-o dulce si proaspata boare,
Ce sufla usor,cu iz de candoare,
In aerul pur ce l-ai primenit.
Imi pun intrebari retorice-n gand:
De ce chipul tau ma-nfioara,
Caci nu-i prima oara cand te vad plangand,
Si pletele-n vant cum iti zboara,
Cu lacrimi in ochi,mereu alergand,
De parc-ai ascunde-o comoara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu