Am chemat la sfat un înger
Şi un drăcuşor viclean,
Inima-mi punând pe talger,
Să mă scape de alean.
- Nu mai scapi ! Eşti dus amice
de cu noapte până-n zori !
zise dracul. – Dar ferice,
e de cel cu capu-n nori !
Crape-ţi inima în zece,
De cât sânge bagi în ea.
Nu te teme, că nu trece!
Ba, mai mult, eşti prost sadea,
Să te joci de-a baba-oarba
Cu un sentiment trufaş.
Ţine minte toată treaba:
Vei sfârşi dus pe făraş !
- Stai puţin ! îngerul zice.
Viaţa nu e cum ai zis.
Tu îi ceri lui să abdice,
Părăsind frumosul vis?
Lasă-l să se împlinească,
Să se umple de frumos.
Pe aleasă s-o iubească,
Vorbe dulci dându-i prinos !
Vor păşi-mpreună-n lume,
Mulţumind Celui de sus.
Fericirii dându-i nume,
Fără teamă de apus.
- Ce prostie visătoare !
- Măi satan, dispari şi-i lasă !
- Farmece de vrăjitoare !
- Ba, e dragoste frumoasă !
.....
Cât cei doi spun vorbe grele,
Eu îmi ţin iubita-n braţă,
Roabă patimilor mele,
Până înspre dimineaţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu