Sepulcru de timp
Peste umeri.
Sfârșire de zbor
Printre nori.
Uitate comori, descoperite
Dedesubt de noaptea din zori.
Semiramide lăsate
În vântul uscat.
Ziduri, ce-s profanate
Cruci uimite ce cad.
Pierdute gânduri deșarte
Prin carnea adesea umilă.
Studieri de păcate
Când doar lumânarea
Arde galbena vină
Fără vreun foc.
Nedeslușite imagini născute
Din gând sau cărare.
Suntem lumină docilă
Suntem doar, mult prea vii
Și ne zbatem adesea, degeaba
Adânc în mormânt.
15 02 2013
ȘTEFAN OANĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu