NIMENI NU ŞTIE CINE ESTE... de Patricia Serbanescu

Ce-am reţinut din Ancestral?...
Goniţi din planul sideral
În infinitul fără bornă
Într-un Nimic, ce n-avea formă,
Ne construiam mintea, de lut
Eram ceaslov, făr’conţinut…

Dar mintea, încă ne înşeală
În jur avem, doar amăgiri,
Iluzii dulci urcă pe scară
Gânduri grăbite şi-nchipuiri…

Ce-am fi putut măcar, reţine
Din mâlul ce ne-a tras în jos,
Când doar trăirea îşi menţine
Iluzii-n cercul… vicios.

În noi rămâne doar conştiinţa
Îmbogăţită zi de zi
Şi rafinându-ne greu fiinţa,
Mai înţelepţi, vom deveni.

Suntem legaţi doar de iluzii
Noian de doruri ce-s deşarte,
Cu fiecare pas ce-l facem
Ne îndreptăm vădit, spre moarte.

Nimeni nu ştie cine este
Speranţele roiesc acerb,
Oglinda dacă o priveşte
Îşi răscoleşte-un Eu, imberb.

Ne-am născut în zi nefastă?
Nimeni n-o va aminti
O fi fost, mană cerească
Să ne putem… defini.

15.02.2013