Lacrimă de Costel Suditu

Se întindea o lacrimă peste obrazul meu.
Obrazul, mi se întindea peste lumea
ce se întindea peste mine;
Mine, se întindea peste poezia
care se întindea peste eternitatea
care…
Eternitatea, este un copac
ce se întinde crenguros
peste obrazul meu Dac…
Şi frunzos
îmi intră pe gură
şi-mi iese prin urechi
şi-mi intră iar prin uitătură
fiindcă doar tac…
Timpan în urechi mi se sparge!
Timpanul lumii se sparge
şi strig şi nu mă aud!...
Şi nu mă aude!...
Lacrima care m-a cuprins cu totul,
se scurge din ochiul
Universului, cu mine, ei.
Pe ce obraz, nu ştiu,
dar sunt fericit, că ştiu
cum este să fii lacrimă.