Este un zid,
iar dincolo este înfricoșitoarea realitate,
tremur și plâng ori de câte ori neîndulecarele ei valuri lovesc zidul care ma apără,
iar uneori mi-e frig,
chiar dacă inima zidului e caldă,
chiar dacă brațele mele încleștate pe inimă transpiră de fericire,
mi-e teribil de frig.
Ca să uit, mă împrietenesc cu pietrele de pe lângă zid,
am copilărit printre aceste pietre
și până mai ieri le-am hrănit cu naivitatea fiintei mele,
le-am adorat suplele siluiete și aripile nevăzute,
le-am mângâiat porii prin care respirau inocența vârstei mele,
dar n-am încetat o clipă să tremur de frig.
În această carieră de piatră,
eu eram cea mai dezbrăcată victimă a șlefuirii......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu