În dimineața aceea
ochiul hâd al orașului
mă pătrundea până la os…
Cântatul cocoșilor
era doar o altă stare de fapt
un zgomot de vânt
lovind capătul străzii
cu resturi de zi…
În palma ta am așezat sufletul
(nu mai era loc de nicio rostire)
Nu-l strivi!
Viul s-a scurs odată cu sângele
în alte pietre…
Cineva
a spus că sunt
doar o prăbușire în cenușă…
Prometeu
a dăruit o singură
scânteie…
Înlănțuirea
e doar pentru flăcări…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu