Nici nu stiu de cate ori
am adormit in poala gandurilor tale...
ultima data am avut impresia
ca fericirea isi schimba doar culoarea
si ca timpul e doar un loc
de unde dezerteaza viata.
Repet intr-una si ma intreb
de ce s-a inventat postul iubirii
Esti un vis,imi spun prietenii,
ai sa"mori"inainte de a muri,
dar ei'traiesc' atat de transparent
incat devin invizibili
mai grav este cand ploua cu cenusa.
Iubesc Muntele Golgotei,nu mai mult decat porumbeii,
imi place culoarea violetelor,dar nu ma gandesc obscen,
iubesc shabatul si duminica,dar nu iubesc odihna creierului,
am un respect pentru vulturi,ei vad mai bine,
croncanitul peltic al politicii doar ma amuza.
Credeam ca oamenii mari nu mor niciodata...
Istorii vechi ascund in pesteri copilaria
cand roz,cand gri,
iar eu iubeam albastrul, ca si Marile Sperante.
Verdele sufletului picteaza un Lord,
il ador ca pe Cel mai Bun Prieten care nu judeca,
aduna pana cu pana si-mi tese visul in privirile lui
N-am stiut ca tacerile cara pe rand plumbul in aripi
Dar ati vazut filozofia ascunsa intr-un bordel?
Nici Iubirea.
Desi nu-s fan al lui Socrate,eu il admir,
el are si dreptate.
Imi voi da umbrele la incinerat,inima la spalat
asa nu voi mai sti ca pot zbura...
Dar tot simt focul oxigenat
inundand sangele meu cu dragostea ta
(intinsa pe cruce)
si te iubesc neinteles...
cat nici eu nu pot duce
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu